Celei care va veni/To the one who’s yet to come

Tu-mi știi toate secretele, rostite sau nu; inventezi altele, doar ca să avem ce ne spune când vei veni. Mă cunoști deja mai bine decât cel care mă cunoaște deja. Știi de ce îmi place să citesc la lumina lămpii, de ce am renunțat la cafea, de ce îmi zboară mintea prin locuri de neimaginat,…

Micul artist / The Little Artist

Dintr-o familie în care muzica a fost mereu prilej de bucurie, dar pe care niciun membru nu a dus-o mai departe, Antonio, de aproape 11 ani, este singurul moștenitor al portativului. Părinții se pun luntre și punte pentru ca micul lor artist să-și îndeplinească visul și să îl vadă și pe al lor cum devine…

Eram morti înainte de #Colectiv

Era trecut de miezul nopții când mi-a bâzâit telefonul. Breaking News de la Mediafax: „EXPLOZIE intr-un club din Capitală: 18 morți”… Am pus telefonul jos, am citit cele câteva frânturi de text scrise în știrea în curs de actualizare. M-am cutremurat. Am adormit. Când am făcut ochi, am avut senzația că am adormit cu telefonul…

Junghiul sau The slave is free

Cînd te ia, nu te mai lasă. Îmbrățișarea lui îți place, dar te doare; ai vrea să-i dai cu piciorul, să-l îmbrîncești în adîncurile minții tale, să pui lacăt amintirii și să-l uiți acolo. Îți pare rău că i-ai făcut loc în casa ta, că i-ai încălzit un scaun și l-ai așezat ca pe tron,…

Familia cu drag de scoala

Doris și Larisa sunt o familie fără nume. Nu îi unește o iscălitură pe hârtie, ci doi copii și mult drag de muncă. Drag de muncă pe care l-au moștenit de la părinți, care l-au moștenit de la părinți, care l-au moștenit… Asta în pofida etichetei sub care s-au născut și care ar fi trebuit…

Jurnalistul încaltat.

Primul lucru pe care l-am învățat în facultate: Nu poți face jurnalism adevărat decât înarmat cu o pereche rezistentă de teniși. Mi s-a întâmplat, da, de foarte multe ori, să mă visez Andreea Esca și nu mă puteam abține să nu-mi imaginez ce fraier a fost ăla (în cazul de față, aia) de-a îndrăznit să…

Limba noastra-i o comoara

E toamnă și afară e mai întuneric decât în alte zile, nici strop de soare nu se strecoară printre norii plumburii. Pe drumul către școala „Ion Bojoi” din Flămânzi aleargă copii cu ghiozdane colorate în spate și cât e ulița de lungă merg ușurel, în șir indian, doi câte doi, cu căciulile groase pe frunte….

Noi nu suntem oameni (…)

Dar nici eroi. Nu ne aruncăm în flăcări ca să salvăm pisici adormite în coșulețe de nuiele. Și glasul din spatele portavocii care-l împiedică pe nebun să se arunce de pe acoperiș nu e a noastră. Nu alergăm după rău-făcători pe străzi neluminate și nu știm să îndreptăm arma spre frunți care ascund minți criminale….

Decizii

Mai bine leagă-mi mîinile și aruncă-mă în hăul cel mai adînc. Nu-mi deschide strînsoarea decît cînd îmi voi fi dat ultima suflare, cu buzele pecetluite, tăcute pe veci. Mai bine ia-mi cărțile de pe rafturi și rupe-le paginile, aruncă-le în foc; am să vreau să ard și eu, lasă-mă s-o fac. Nu mă opri. Mai…

Cu picioarele goale

    Am purtat încă din adolescență un soi de încălțări care întotdeauna mi-au fost azvîrlite în față, asta după ce ajunseseră să-mi umfle picioarele, de parcă un soi de blestem le-au strîns curelușele și le-au lăsat cataramele să-mi intre-n carne. Mi s-au dat papucii, așa se spune românește; am umblat împiedicată de fiecare dată,…

Why I’m 24, not pregnant, jobless, and I’m ok with it

It all began a long time ago, when I was in highschool. All my colleagues wanted to fly abroad, get a whatever job they could, get married, have a bunch of kids and then post pictures on Instagram and Facebook with their perfect lives (although they didn’t know they’re gonna do this yet). I was…

Alegría – enfermedad incurable

A veces no reconoces tu propio idioma, te das cuenta que en vez de hablar, gritas las palabras como si fueras un viejito que no oye; y la gente, en vez de escucharte, se tapa las orejas, frunciendo el ceño. Te preocupes por tu salud mental, empiezas a preguntarte si acaso no sería mejor ponerte…